Miercuri, 22 februarie 2017 orele 11.00, la Centrul Socio-Cultural „Jean-Louis Calderon” al Primăriei Sectorului 2, în cadrul evenimentului cultural-artistic Moment poetic în interpretarea actorilor îndrăgiți, sub genericul „Poeți români născuți în luna februarie”, au fost omagiați poeții Marin Sorescu și Radu Cârneci
Marin Sorescu (n. 19 februarie 1936, Bulzești, județul Dolj – d. 8 decembrie 1996, București), a fost poet, dramaturg, prozator, eseist și traducător, membru titular al Academiei Române (din 1992).
Operele lui au fost traduse în mai mult de 20 de țări, totalizând peste 60 de cărți apărute în străinătate. S-a făcut remarcat și prin preocuparea pentru pictură, deschizând numeroase expoziții în țară și în străinătate.
Marin Sorescu debutează în 1964, la vârsta de 28 de ani, cu volumul de parodii „Singur printre poeți”.
Până la moartea sa (în 1996) mai publică încă 23 de volume, devenind o figură marcantă a poeziei românești contemporane.
În 1966 primește Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul „Poeme”, reușind să repete această performanță de încă 5 ori pe parcursul carierei sale.
Printre volumele cele mai cunoscute se numără:
• „Tușiți” (1970),
• „Suflete, bun la toate” (1972),
• „La lilieci” ciclul de 4 volume (1975, 1977, 1980, 1988) – un univers poetic construit pornind de la un cimitir ce poartă acest nume.
Poezia lui Sorescu acoperă o zonă literară largă, stilul său ironic și degajat trezind în cititor spiritul ludic al copilăriei. De altfel multe dintre volumele sale sunt dedicate celor mici („Unde fugim de acasă?” – 1967, „Cirip-ciorap” – 1993).
La moartea scriitorului au rămas în manuscris 15 volume de poezie, eseu, jurnal și roman.
Dramaturgia lui Marin Sorescu abordează cu precădere tematica teatrului poetico-parabolic în trilogia „Setea Muntelui de sare”, care cuprinde piesele Iona, Paracliserul și Matca.
A primit numeroase distincții, dintre care menționăm: Premiul Academiei Române (1968, 1977), Medalia de aur pentru poezie „Napoli ospite”, Italia, 1970, Premiul Academiei Române pentru dramaturgie, 1970; „Le Muse”, acordat de Accademie delle Muse, Florența, 1978; Premiul Internațional de Poezie „Fernando Riello”, Madrid, Spania, 1983; Premiul Herder, acordat de Universitatea din Viena în 1991 pentru întreaga activitate; Premiul Uniunii Scriitorilor din România, (de șase ori, pentru poezie, teatru și critică literară).
Radu Cârneci (n. 14 februarie 1928, Valea lui Lalu, judeţul Buzău) este poet, publicist şi traducător.
În anul 1963 a debutat editorial cu volumul de versuri „Noi şi soarele”.
A tradus din: Leopold Sedar Senghor, Strecko Kosovel, Kahlil Gibran, Charles Baudelaire (prima ediţie integrală a Florilor Răului în limba română), Jean Joubert,
Jacques Cheessex, Mousse Boulanger.
Premiat de Academia Română, Uniunea Scriitorilor din România, Medaliat la aniversarea „Jerusalim 3000” (Israel).
Între 1964 şi 1972 este redactor-şef al revistei „Ateneu” (serie nouă), iar între 1972 şi 1976 este secretar al Uniunii Scriitorilor, apoi devine şef al secţiei culturale a revistei „Contemporanul” (până în 1990).
În 1990 înfiinţează la Bucureşti Editura Orion.
A debutat ca poet în ziarul sucevean „Zori noi” (1950).
A colaborat cu versuri, articole, cronici şi eseuri la „Ateneu”, „România literară”, „Luceafărul”, „Contemporanul”, „Argeş”, „Steaua”, „Tribuna”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Familia”, „România literară” etc.
Toți cei prezenți au ascultat, cu deosebită plăcere, poezii ale celor doi autori, în interpretarea distinșilor actori: Valeria Gagealov, Simona Onuțu, Eugen Cristea, Ion Arcudeanu, Mihai Niculescu, cu participarea Excelenței Sale domnul Ambasador Andrei Magheru. Au avut intervenții, scriitorul Geo Călugăru și poetul Petru Solonaru.
Evenimentul cultural a fost apreciat unanim ca fiind un adevărat regal poetic.
